În newsletterul nostru din septembrie, vorbim despre siguranța alimentară și despre rolul prevenției în spațiile în care alimentele ajung de la producție la consumator. 866 de milioane de îmbolnăviri și aproximativ 1,52 milioane de decese într-un singur an. Sunt cele mai recente estimări ale Organizației Mondiale a Sănătății privind impactul alimentelor nesigure la nivel global.
Dincolo de dimensiunea medicală, impactul economic este estimat la aproximativ 310 miliarde de dolari anual, prin costuri medicale și pierderi de productivitate. Copiii sub cinci ani sunt afectați disproporționat: deși reprezintă aproximativ 9% din populația globală, suportă aproape o treime din povara bolilor asociate alimentelor nesigure.
Nici Europa nu este în afara acestei ecuații. În 2024, în Uniunea Europeană au fost raportate 6.558 de focare de origine alimentară, 62.481 de cazuri de îmbolnăvire și 3.336 de spitalizări. Comparativ cu anul precedent, numărul focarelor a crescut cu 14,5%, iar numărul cazurilor cu aproape 20%.
Cifrele pun în perspectivă o problemă care depășește mediul medical: controlul microbiologic al spațiilor în care producem, depozităm, comercializăm și consumăm alimente.
Pentru producători, operatori din industria alimentară, retail și HoReCa, această temă se traduce în responsabilități concrete: proceduri de igienă aplicate consecvent, echipe instruite și verificarea măsurilor de prevenire a contaminării. Pentru Wolf-e Robotics, discuția pornește de aici: cum integrăm tehnologia și procesele de dezinfecție în procesele de zi cu zi.
De la producție până la consumator
Salmonella, Listeria monocytogenes, E. coli sau Campylobacter se numără printre microorganismele care pot contamina alimentele și reprezenta un risc pentru sănătatea consumatorilor. Iar acest risc trebuie controlat pe întregul traseu al produsului: de la procesare și ambalare până la depozitare, transport, retail sau alimentație publică.
Siguranța alimentară trebuie privită, așadar, ca un lanț continuu de control al riscului, de la mediul de producție până la magazin, restaurant și, în final, consumator.
Unde poate interveni UV-C?
Radiația UV-C este studiată pentru capacitatea sa de a inactiva microorganisme. În industria alimentară, cercetările au analizat utilizarea acesteia împotriva unor microorganisme precum Salmonella, Listeria monocytogenes și E. coli. Aplicațiile pot viza atât suprafețele, cât și aerul, însă modul de utilizare diferă în funcție de spațiu.
În fabricile de producție alimentară, UV-C poate completa procedurile convenționale prin tratarea anumitor suprafețe și echipamente după curățare și spălare. În zonele de procesare, ambalare și depozitare, tratarea aerului poate adăuga un nivel suplimentar de control microbiologic, în special în spațiile în care produsele sunt expuse mediului.
În retail, vorbim despre un mediu cu trafic intens și numeroase suprafețe atinse frecvent: cărucioare și coșuri, mânere, zone de checkout, terminale de plată, tejghele sau vitrine. Dezinfecția UV-C directă a suprafețelor poate fi realizată în condiții controlate, de regulă în absența publicului.
Restaurantul adaugă o situație diferită: spațiul trebuie să rămână sigur și funcțional în timp ce este ocupat. Aici devine relevantă dezinfecția aerului prin sisteme adecvate, în care aerul este aspirat în interiorul dispozitivului, expus la UV-C într-o zonă protejată și apoi reintrodus în încăpere. Astfel, procesul poate funcționa continuu, inclusiv în prezența clienților și a personalului, fără expunerea directă a acestora la radiația UV-C.
Același principiu poate fi relevant pentru supermarketuri, zone de servire, cantine sau alte spații interioare în care există simultan alimente, personal și un flux constant de clienți.
UV-C nu înlocuiește însă curățarea, ventilația sau protocoalele de igienă. Curățarea îndepărtează murdăria și reziduurile, iar dezinfecția urmărește inactivarea microorganismelor rămase. Sunt niveluri diferite de protecție, care trebuie să funcționeze împreună.
Două probleme diferite: suprafețele și aerul
Această diferență este importantă și atunci când vorbim despre tehnologie. Pentru suprafețe, una dintre provocări este acoperirea spațiului. O sursă UV-C fixă tratează zona pentru care a fost poziționată, în timp ce un sistem autonom poate deplasa sursa prin spațiu, urmând trasee prestabilite și apropiindu-se succesiv de diferite suprafețe.
Într-o fabrică de produse alimentare, un robot autonom poate fi utilizat în anumite zone după încheierea producției și a procedurilor de curățare. În depozite poate parcurge culoare și spații logistice, iar în retail intervențiile pot avea loc în afara programului cu publicul și în condiții controlate.
Pentru aer, problema este diferită. Aerul circulă permanent, iar într-un restaurant sau magazin oamenii intră și ies continuu. Aici, un dispozitiv fix sau mobil cu UV-C ecranat poate trata aerul recirculat în mod continuu, fiind conceput astfel încât radiația germicidă să rămână în interiorul sistemului.
Vorbim, de fapt, despre două aplicații diferite ale tehnologiei UV-C, adaptate celor două componente ale mediului: suprafețele și aerul.
Ce aduce autonomia?
În cazul roboților de dezinfecție aer și suprafețe, autonomia adaugă o dimensiune importantă: trasabilitatea. Traseul parcurs, momentul intervenției, timpul petrecut într-o anumită zonă și parametrii procesului pot fi înregistrați și verificați.
În industria alimentară, unde trasabilitatea produselor, ingredientelor și loturilor este deja fundamentală, apare astfel o întrebare interesantă:
Dacă putem urmări traseul unui produs de la origine până la raft, cât de bine putem urmări procesul prin care mediul în care acesta este produs, depozitat și comercializat a fost igienizat?
Nu mai vorbim doar despre automatizarea unei acțiuni, ci despre posibilitatea ca o etapă a procesului să devină repetabilă, măsurabilă și verificabilă.
De la spital către alte medii
La Wolf-e Robotics, experiența dezvoltată în mediul medical ne-a făcut să privim separat cele două componente ale dezinfecției UV-C. Un exemplu poate fi reprezentat de CoBOT Ultra – care utilizează autonomia pentru dezinfecția UV-C a suprafețelor și spațiilor în condiții controlate, în timp ce AER abordează o altă componentă: tratarea continuă a aerului, conceput pentru funcționare în spații în care există prezență umană. Această logică poate fi analizată și în industria alimentară: robotul autonom pentru anumite etape de dezinfecție a spațiilor și suprafețelor, iar sistemele dedicate aerului pentru zonele în care activitatea e continuă și oamenii sunt prezenți.
Fiecare spațiu are propriile riscuri, fluxuri și particularități, iar tehnologia trebuie adaptată acestora. Abordarea diferă de la un spital la o fabrică, un supermarket sau un restaurant și pornește de la înțelegerea mediului în ansamblu – aer, suprafețe, oameni și procese. De aici, poate fi aleasă soluția potrivită pentru riscurile identificate.
Poate că întrebarea următorilor ani nu va mai fi „unde putem folosi roboți de dezinfecție aer și suprafețe?”, ci „ce procese merită să devină autonome și măsurabile?”
______________________________________________________________________________________________________
Citește în continuare:
- Cum alegem cel mai eficient robot de dezinfecție cu UV, pentru aer și suprafețe
- Facem lumină asupra dezinfecției cu UV-C (Partea 1)
- Facem lumină asupra dezinfecției cu UV-C (Partea 2)
______________________________________________________________________________________________________
Contribuim în fiecare zi la susținerea misiunii noastre, de a asigura dezinfecția aerului și suprafețelor în spațiile în care lucrăm, învățăm, ne petrecem timpul. Oferim metoda cea mai eficientă și ecologică de inactivare a microorganismelor de pe suprafețe și din aer prin dezinfectarea cu echipamente inteligente cu lumină UVC și roboți mobili. Cu aplicabilitate în sectorul medical, comercial, transporturi, educație, corporate.
Prezență în Social-Media pe Facebook, Instagram, LinkedIn și X pentru noutăți din viața companiei Wolf-e Robotics. În plus, ne poți scrie direct la office@wolfe.ro.
